„Mă numesc Dana şi de câţiva ani trăiesc în
Spania. Astăzi am primit, întâmplător e-mail-ul dvs. şi, citind articolele, am
avut impresia că EUROPA LIBERĂ renaşte pentru a trezi la viaţă
„acest popor vegetal, care parcă nu mai are puterea să se revolte”, cum
spunea odată Ana Blandiana. Suntem un popor vegetal. Aţi văzut vreodată un copac
revoltându-se? Eu tot mai cred în mitul păsării Phoenix şi în capacitatea
poporului român de a se ridica la nivelul omului demn şi făuritor al propriului
destin.” (Dana Liliana)
„Este aproape fără speranţă şi
fără cale de ieşire situaţia noastră, a celor din ţară, mai ales a celor trecuţi
de ... chiar a doua tinereţe. Doar Dumnezeu cu puterea şi cu dragostea Lui mai
poate schimba ceva. Totuşi eu încerc, aşa ca un bun creştin, să nu-mi pierd
speranţa. Poate pe planuri mai mici, ca să nu deranjăm rechinii, am putea
încerca să mai stabilim nişte legături între noi cei de aici şi cei ce trăiesc
în lumi mai normale, nu ştiu dacă mai bune, şi să facem nişte lucruri
constructive. Cine ştie? ...buturuga mică răstoarnă carul mare, zice un proverb
înţelept.” (Ioana - Nana Martinescu)
„Am obosit cu toţii scriind de
20 ani pe toate ziarele şi revistele, fără a fi auziţi. Destinele României au
fost jucate la ruletă de alţii şi nu mai putem face nimic cu strigătele noastre,
care sunt acoperite de împuşcăturile armelor în trei războaie pe mapamond. Ca
să nu mai pun la socoteală războaiele civile locale stârnite tot de alţii. Aşa
este şi mă tem că vom asista la răpirea României, fată bogată şi fără noroc,
în calea năvălitorilor, care şi de unde se nimeresc: că ruşii, că englezii (de
care mă tem la fel de mult), că americanii, că orice putere nesătulă de aur şi
de alte bunătăţi (wolfram, molibden) rămase de la ospeţele anterioare…Nici nu
cred că mai contează dacă este Băsescu sau orice alt Escu, la fel de
neputincios, incompetent, dar... mort după putere şi bani. Au fost lăsaţi să
ruineze ţara, ca apoi să fie luată cu totul. Ceea ce a mai rămas este doar
barieră dintre Rusia şi Europa de Vest. Îngrozitor! Am o inimă de plumb şi n-am
nici cui mă plânge. Trăim o durere care spintecă şi ne uităm cu ochi de mort că
nu putem face nimic.” (Monica Corleanca)
„Am ajuns să fim străini în
propria ţară, cei care votăm suntem nişte cifre, aşa a vrut domnul baroso (nu
merită să fie scris altfel), stabilind fel de fel de praguri.
Această Ţară este blestemată să fie condusă de un astfel de om. Măcar voi
puteţi să scoateţi la iveala nedreptatea făcută poporului.” (Ştefan Mitrea)
„Cei care se cred stăpânii
lumii fac ce au făcut totdeauna: cotropesc. HAARP - program generos de cercetare
a comportamentului ionosferei la bombardamentul cu radiaţii de înaltă frecvenţă,
dar care scanează scoarţa pământului cu unde de joasă frecvenţă reflectate - ar
trebui să ofere soluţii pentru apărarea planetei, nu pentru un nou tip de
război, cel geofizic. Problema noastră, a românilor din România (şi nu numai)
este una care parcă ţine de un blestem: o clasă politică românească execrabilă,
făcută şvaiţer şi complet incapabilă să-şi înţeleagă rostul şi să-şi slujească
ţara. O clasă politică fără cap, fără coloană vertebrală, fără neuroni şi fără
orizont... E groaznic!” (George Văduva)
Redacția Agero
- Germania: preluarea acestui editorial fără specificarea sursei (Agero) este ilegală și poate fi
sancționată juridic.
„Fără nostalgie dar cu realism,
spun că neamestecul în treburile interne ale altor state şi independenţa
economică sunt necesare oricărei ţări care vrea să-şi vadă liniştită de treabă,
dar deranjează foarte mult pe foştii colonişti, acum deţinătorii culturii,
democraţiei şi adevărului absolut. Cu şefi de state marionete pe ştatele de
plată ale celor care propovăduiesc noua debandadă mondială, numită sublim
democraţie, toţi vom avea un viitor sumbru. Am o singură întrebare după ce toţi
românii vor ajunge la sapa de lemn, datori băncilor, cui vor mai vinde produsele
pentru care au distrus Industria Românească? Degeaba se amăgesc cei din vest,
toţi avem aceeaşi soartă. Când nu vor mai avea ce să fure din România îşi vor
sărăci propria populaţie. În jaful ăsta nu există scrupule.” (Nicu Dumitrescu)
„Ce Bun și Milostiv e Dumnezeu! Cum ar
fi să trăim „á la longue” această agonie cotidiană, multiformă, generală? Cât
despre ideea că marile puteri urmăresc să ne distrugă, e un fapt care trădează
un adevăr favorabil nouă: avem o țară binecuvântată, o religie şi o cultură de
valoare excepţională, care le trezesc interesul şi interesele, de aceea caută să
o acapareze, spre a beneficia de ele. Şi or mai fi auzit și potentații lumii de
Pr. Arsenie Boca și previziunile lui (și ale altora) referitoare la România,
despre care se spune că va fi ca o oază înconjurată de flăcări”. (Simona
Ciurdar)
„Încep şi eu cu
„consideraţie”, dar va trebui să găsesc şi alte cuvuinte care să rezoneze cu
stăruinţa domniei voastre pe atâtea portative, pe atâtea direcţii care duc la
Potoul Nesimţirii Contemporane. Cum altfel ar putea fi şi gândi, unde s-ar mai
putea scărpina cei care s-au născut trădători ai naţiei şi aşa vor muri. Pe cine
reprezintă această adunătură de bazbuluci care se consideră aleşii neamului?
Citesc, încerc să estompez înţelesul adânc al mesajelor şi mă delectez cu forma
editorialele domniei voastre, atât cât mă pricep. Sunt o literatura cu parfum
aparte. M-a distrat teribil editorialul Voievozi şi vrăbii, gluma cu vrăbiile şi
vânătorii care le aliniază pe gard ca să le împuşte. Cioara, federalizează
imaginea ca reperezentantă-asociat al celor care fură. Ea dă semnalul: Trageţi,
dracului, odată în vrăbii, că vine FMI-ul şi le numără.” (Aurel Anghel)
„Trist, adevărat! Oameni cu
pretenţii, intelectuali, nu văd realitatea: nu mai avem industrie, agricultură,
resurse, ţară, viitor! Blestem? Tribut pentru bunătatea noastră ancestrală? De
ce atâta ură, răutate, dorinţă de totală distrugere împotriva acestui popor care
nu a făcut rău nimănui? Noi, trepăduşii, neaveniţii..., orbecăim pe lângă porţi
ferecate! Pentru noi toate drumurile se cărăruiesc în interdicţii şi duc
nicăieri! Trecutul ne e modificat genetic, prezentul e vidat, iar viitorul ne-a
fost de mult incinerat! Ştim, simţim, gândim, dorim, ne îngrozim! Anotimpurile,
jalonul ancestral al realităţii, ne dau cu consecvenţă aceleaşi zile ca acum
100, 500, 1000 de ani! Câtă diferenţă! Şi câtă răbdare poate avea
Dumnezeu!” (Emil Proscan)
„Am ajuns, într-adevăr, în
folosinţa marilor puteri. În bătătura noastră, ar trebui să facem noi ordine,
nu NATO, FMI şi alte formaţiuni care or mai fi ele, dar, din păcate, noi ne
dezbinăm tot mai tare, cu fiecare zi, dornici de ciolanul vremelnic apucat de
cine minte mai straşnic. Tot mai multă lume regretă vechea orânduire, nimeni nu
s-a gândit că vine peste Ţară acest capitalism sălbatic, pentru unii - MUMĂ,
pentru alţii - CIUMĂ. Politicieni n-avem, avem un soi de creaturi care n-au nici
lege, nici Dumnezeu, nici suflet, dar s-au proţăpit bine la putere şi se rotesc
acolo, de 22 de ani. Va mai merge o vreme, apoi, vorba mocanului: ori se rupe
hamu’, ori... , ceva tot o să se-ntâmple.” (Osohreian Veronica)
„Cred că celebra expresia a
lui Tudor Vladimirescu ar trebui modificată după vremurile actuale: „Patria
este a jefuitorilor nu tagma poporului”. O bună parte din români au un spirit de
trădare şi se pot cumpăra uşor. Aşa se face că marii bărbaţi ai neamului care cu
adevărat au luptat pentru binele României (Horia, Cloşca şi Crisan, Mihai
Viteazul, C. Brâncoveanu, Grigore Pintea, Tudor Vladimirescu, Al. I. Cuza, Ion
Antonescu, Nicolae Iorga, N.Ceauşescu şi altii) au plătit cu viaţa sau cu
exilul. Oare vom scăpa de asta vreodată? Am ajuns destul de rău şi nu ne vom
vindeca decât atunci când vor sfârşi „prietenii” de peste ocean, care nu mai pot
de grija pentru democraţie şi drepturile omului, acolo unde mai există oarece
resurse de luat pe degeaba. Şi totuşi imperiul lor se va prăbuşi ca toate
imperiile din istorie...” (Gheorghe Ploaie)
„În ceea ce priveşte părerile
dvs., ca editorialist nu am găsit încă nimic care să le diferenţieze de ale
mele. Asta nu pentru că aş avea eu cine ştie ce păreri valoroase, ci pentru că,
probabil, dvs. sunteţi un exponent al bunului simţ românesc în forma sa
originală, nealterată de timpurile ticăloase pe care le trăim. Toate cele bune
şi sper să continuaţi! Sper că vocea dvs. să fie auzită de cât mai mulţi români!
Ei s-ar putea să nu ştie, dar chiar au nevoie şi de dvs. (Daniel Horia Ilie).
„Bătălia pentru România pare pierdută, dar nu trebuie
abandonată!”
(Thedor Codreanu)
Dincolo de protestul din editoriale, trăiesc de
ani de zile o poveste extrem de frumoasă: povestea sutelor, miilor de cititori
din ţară şi de pe meridiane, care îmi scriu consecvent şi cărora, regret că le
răspund în cuvinte puţine. Vocea lor trebuie să se facă auzită. Nimic din ceea
ce este valoros nu se poate pierde pe apa virtuală. Am pe masa de lucru o carte
de corespondenţe, în care vor fi inserate mesajele reprezentative primite de la
cititorii mei, pe care ii consider parte din valoarea şi adevărul pentru care
mărşăluiesc pe muchia unui dig mişcător.
